Propolisul poate distruge 21 de bacterii, 9 specii diferite de ciuperci parazite și 30 de tipuri de virusuri, inclusiv cel gripal. Este un amestec de substanțe de consistența rășinii, culese de pe cel puțin 20 de specii de arbori și, pentru stup, este o adevărată barieră de protecție. Cuvântul propolis vine din greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. A fost denumit așa de către învățații greci care, observând cum își construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanță joacă un rol de pavăză împotriva agresorilor externi: propolisul face din stup o adevărată cetate.
Potrivit studiilor moderne în ceea ce privește proprietățile acestui preparat natural, descoperirile sunt uimitoare: distruge 21 de bacterii, 9 specii diferite de ciuperci parazite și 30 de tipuri de virusuri. Mai mult, aceste proprietăți terapeutice nu se opresc aici. Eficiența propolisului este demonstrată în nu mai puțin de 200 de afecțiuni.
Unde găsim propolis și cum îl obținem
Propolisul este un amestec de substanțe vindecătoare, adunat din mugurii și de pe scoarța plopilor, a mestecenilor, sălciilor, frasinilor, castanilor, aninilor și de pe scoarța unor specii de pomi fructiferi. Ceea ce rămâne o enigmă este: cum știu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine și să-i dea în final o compoziție unitară în așa fel încât diferitele tipuri de propolis culese din diferite regiuni ale lumii să aibă proprietăți practic similare.
O altă enigmă: cum au putut medicii antici (precum Galen sau Pliniu) să identifice fără a beneficia de mijloacele moderne proprietățile sale terapeutice. Printre atâtea enigme, un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepțional, adunat cu un efort uriaș din mugurii abia ieșiți la lumină.
Apicultorii folosesc una din două metode pentru recoltarea acestui medicament: răzuindu-l direct de pe pereții stupului de albine sau construind un colector special ce prea progresiv producția albinelor care astfel sunt stimulate să culeagă cantități tot mai mari de propolis.
Propolisul este un remediu de tradiție în medicina din România și se găsește ușor la apicultori: fie în formă brută, fie sub forma unor bulgărași maronii, fie în formă lichidă ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se poate recunoaște printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic și prin lipsa de luciu. Propolisul lucios are foarte multă ceară în el prin urmare proprietățile sale sunt mult mai diminuate.
Ce afecțiuni pot fi ameliorate cu acest remediu naturist?
Potrivit unui studiu realizat de cercetători germani, pacienții care iau 50 de picături de tinctură de propolis de 4 ori pe zi au o probabilitate mai scăzută cu 40% de a face o infecție cu virusul gripal. La majoritatea pacienților tratați cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, față de 6-7 zile.
Propolisul este un antibiotic excelent. Acționează progresiv, inhibând dezvoltarea bacteriilor, favorizând eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii și refăcând țesuturile lezate de bacterii. Este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreții abundente și a bronșitelor.
Tinctura de propolis în combinație cu 1 linguriță de miere, administrată dimineața pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentație și de putrefacție.
Propolis pentru astenie
Datorită substanțelor antioxidante din compoziție, propolisul are efecte extraordinare în tratarea asteniei. Aceste substanțe au efecte tonice nervoase, echilibrează nivelul hormonal și împiedică degradarea unor vitamine esențiale pentru organism (precum vitamina C). Chiar și sistemul imunitar are de câștigat: potrivit unor studii (făcute în paralel în Japonia, Statele Unite și Rusia), propolisul administrat sistematic mărește producția de celule specializate ale sistemului imunitar, făcându-le mai „agresive”. Acest lucru determină o rezistență mult mai mare la infecțiile de orice tip de germen.
Mai mult, administrarea zilnică a propolisului poate să prevină și hipertensiunea și tulburările de ritm cardiac, poate normaliza cantitatea de colesterol din sânge și are un rol de refacere a elasticității vaselor de sânge.
Propolis pentru boli de piele
Propolisul este eficient și ca tratament extern în ameliorarea simptomelor herpesului cu diferite localizări (tinctură pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi), ale eczemelor (comprese cu tinctură sau cu unguent, aplicate de 2-3 ori pe zi), arsurilor grave (tinctură) și arsurilor ușoară (unguent de propolis și tătăneasă), punctelor negre, coșurilor și a furunculelor (tinctură aplicată pe zona afectată), pentru îmbunătățirea simptomelor de ulcer varicos de gambă (aplicații de tinctură și unguent de propolis pe zona ulcerată).
Sub ce formă putem găsi propolisul?
Tinctură
Tinctura de propolis se poate prepara și acasă: se pun 15 linguri rase de propolis într-un borcan cu filet. Se adaugă 400 ml alcool alimentar de 90 de grade și se închide borcanul ermetic. Se lasă la macerat timp de 2 săptămâni, timp în care se agită zilnic. Se filtrează și tinctura rezultată se transferă în mici sticluțe închise la culoare. Se recomandă câte 50 de picături puse pe o bucată mică de pâine uscată sau în miere, de 4 ori pe zi.
Atenție! Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă pentru că anumite substanțe din compoziția sa se întăresc în contact cu apa și devin insolubile, astfel trecând prin organism fără efect. Nici nu se ia simplă, pentru că în contact direct cu saliva, se va produce același efect ca în cazul diluării cu apă.
Propolis brut
Se ia o bucățică de propolis, de mărimea unei alune, și se suge ca o bomboană pentru cât mai mult timp, așa încât principiile sale active să își facă efectul local. Este un tratament recomandat în caz de infecții la nivelul gurii, faringite și amigdalite. Dezavantajul acestei metode este că propolisul nu are o acțiune amplă asupra întregului organism ci doar locală. De asemenea, propolisul aderă puternic pe dantură, necesitând apoi spălări repetate și îndelungate.
Unguent de propolis
Se încinge într-o ceașcă 50 ml de untură, pe foc mic. Se adaugă 3 linguri de tinctură de propolis, o bucățică de ceapă de mărimea unei alune și se amestecă continuu timp de 10 minute. Se ia de pe foc și se amestecă până se întărește. Preparatul se păstrează la frigider și se folosește în caz de arsuri, pentru vindecarea contuziilor și a rănilor ușoare și contra eczemelor (mai ales celor uscate).
Apă de propolis
Cu toate că propolisul devine insolubilă în contact cu apa, cercetările arată că o soluție obținută din 5 lingurițe (cam 25 ml) de tinctură de propolis la 200 ml de apă are efecte terapeutice în anumite cazuri când tinctura simplă nu poate fi folosită pentru că are o acțiune prea dură asupra țesuturilor.
Apa de propolis, obținută în proporțiile de mai sus, are excelente efecte în combaterea stomatitelor și a cariei dentare (se fac clătiri ale gurii după fiecare spălare pe dinți) și în tratarea unor afecțiuni genitale la femei (precum cervicită sau leucoree).
Mierea propolizată
Mierea propolizată se obține prin amestecarea unei lingurițe de tinctură de propolis cu 3 lingurițe de miere și este un produs recomandat copiilor: li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi pentru întărirea sistemului imunitar și pentru combaterea infecțiilor intestinale și respiratorii.