Tămâia, asociată cu cele sfinte este o plantă originară din Africa Tropicală şi Arabia, folosită din cele mai vechi timpuri şi în scop terapeutic. În scop medicinal se utilizează răşina gumantă aromatică extrasă din tulpina arbustului (gumirezina). Considerată un dar regesc, tămâia are o mare putere de vindecare. Fumul şi bobiţele de tămâie tămăduiesc bolile de nervi, răcelile şi alungă greutăţile sufleteşti.

Cea mai eficientă modalitate de a beneficia de puterea vindecătoare a acestei plante sacre este folosirea uleiului de tămâie. Acesta este extras din arborii de tămâie, a căror nume ştiinţific este Boswellia Carteri.

Acest ulei este un adevărat elixir, care conţine antioxidanţi ce ajută la distrugerea celulelor canceroase asociate cu cancerul ovarian, cerebral, mamar, colon, gastric, pancreatic şi de prostată. Puterea sa de a lupta cu cancerul este susţinută de rezultatul unui studiu realizat de Universitatea din Leicester – Marea Britanie care a demonstrat că Akba (acid acetil-11-ceto-beta-boswellic), un compus chimic din răşină, distruge celulele canceroase, fără a afecta celulele sănătoase.

„Cancerul apare atunci când ADN-ul este afectat. Se pare că tămâia are funcţia de a reseta, închizând nucleul ce modifică acele coduri ADN” afirmă imunologul Mahmoud Suhail, care recomandă tămâia în tratarea multor forme de cancer.

Printre celelalte proprietăţi de top ale uleiului de tămâie amintim pe cea expectorantă, analgezică, antiseptică, antiinflamatorie, antidepresivă, calmantă şi sedativă.

Acestea sunt alte beneficii ale uleiului de tămâie:

1. Ajută în caz de anxietate

Uleiul de tămâie are efect sedativ şi induce un sentiment de pace şi de relaxare mentală. Acesta vă calmează în mod natural şi poate reduce anxietatea, furia şi stresul.

2. Întăreşte sistemul imunitar

Proprietăţile antiseptice ale tămâii îl fac ideal pentru susţinerea unui sistem imunitar puternic.

3. Este cea mai bună alternativă a medicamentelor

Un studiu a arătat faptul că uleiul din tămâie este cea mai sigură alternativă a medicamentelor. În acest studiu, 60% din pacienţi au avut o rată de îmbunătăţire a stării.

4. Previne insomnia

Uleiul de tămâie pus în difuzor, la culcare, vă ajută să dormiţi ca un prunc. Tămâia încetineşte respiraţia şi scade tensiunea nervoasă.

5. Calmează durerile articulare

Tămâia conţine substanţe antiinflamatoare, reduce durerile articulare sau musculare legate de boli cum ar fi artrita sau osteoartrita. Pentru a calma durerea în artrită, amestecaţi uleiul de tămâie cu un ulei purtător şi masaţi zonele cu probleme atât pe parcursul zilei, cât şi înainte de culcare.

Pentru a beneficia din plin de proprietăţiile acestui miracol al naturii, beţi un pahar cu apă, în care aţi pus în prealabil 3 picături de ulei de tămâie.

Articol relatat de portalul antenasatelor.ro

Stafidele sunt cele mai populare fructe uscate, folosite atât la pregătirea deserturilor tradiţionale, cât şi la prepararea salatelor sau a mâncărurilor exotice. Acestea se obţin din struguri fără sâmburi, cultivaţi de-a lungul ţărmului Mării Mediterane, în Grecia, Cipru sau Turcia, prin uscare la soare sau în cuptoare speciale.

Nu îngraşă

Stafidele sunt bogate în fructoză, un zahăr natural care poate fi transformat de organism, cu uşurinţă, în energie. S-a constatat că datorită lipsei grăsimilor şi a sării nu îngraşă, aşa cum se credea. Din acest motiv, se numără printre puţinele fructe dulci recomandate în curele de slăbire, bineînţeles consumate în mod limitat.

Previn depresia

Stafidele conferă un important aport de energie, au rolul de a tăia pofta de mâncare şi reduc riscul apariţei bolilor cardiovasculare. Datorită fructozei, o excelentă sursă de energie, consumul regulat de aceste fructe uscate combate oboseala şi previne depresia, fiind un tonic excelent. În acest sens, în special sportivilor, persoanelor în vârstă, tinerilor şi celor care depun un efort deosebit, fizic sau intelectual, li se recomandă cel puţin 50 g de stafide brune pe zi.

Tratează constipaţia

Stafidele nu sunt bogate doar în fructoză şi nu sunt recomandate doar datorită conţinutului mare de fructoză. Fibrele prezente în aceste fructe uscate contribuie la reducerea colesterolului rău, îmbunătăţesc funcţia intestinelor şi previn sau tratează constipaţia.

Problemele cu stomacul „încărcat” pot fi date uitării cu ajutorul unui pumn cu stafide înmuiate într-un pahar cu apă şi lăsate peste noapte la macerat. Dimineaţa, acestea trebuie consumate pe stomacul gol, pentru a grăbi digestia şi pentru a elimina resturile alimentare neabsorbite de intestin.

Împiedică retenţia de lichide

Cantitatea uriaşă de potasiu previne retenţia de lichide, fluidizează sângele şi ajută la reducerea tensiunii arteriale. Stafidele sunt bogate şi în antioxidanţi, denumiţi polifenoli, care au un rol important în prevenirea apariţiei tumorilor maligne prin ajutarea celulelor să-şi păstreze funcţia normală, şi tratează stările febrile.

Magneziul din stafide reduce aciditatea stomacală, iar dacă le consumaţi în loc de desert vă puteţi regla digestia.

Constituie un aport important de fier

Aceste fructe uscate reprezintă o importantă sursă de fier, fiind recomandate în cazul anemiilor uşoare. Femeile însărcinate, cu grave carenţe de acest mineral, riscă să nască un copil cu aceleaşi probleme, care poate fi predispus la anemie. Pentru a preveni lipsa de fier din organism, viitoarele mămici trebuie să adopte o alimentaţie bogată în acest element. Dintre produsele nonanimale, stafidele sunt cele mai indicate în acest sens.

Reglează hormonii

Stafidele conţin şi boron, un mineral important pentru menţinerea oaselor sănătoase, care intervine în reglarea hormonilor şi în metabolismul vitaminei D. Boronul este indicat şi în osteoporoză, întărirea oaselor şi reducerea durerilor osoase, iar vitamina A, care chiar dacă este prezentă într-o cantitate mică, este benefică pentru sănătatea ochilor.

Recomandate femeilor de 50-70 de ani

Specialiştii sunt de părere că dieta pe bază de stafide are şi rolul de a creşte libidoul. În India există chiar un ritual în care cuplurile proaspăt căsătorite consumă la nuntă lapte cu stafide, pentru îmbunătăţirea libidoului.

Dacă aveţi probleme de această natură, trebuie să ştiţi că pot fi rezolvate foarte simplu cu doar o mână cu stafide brune. Pentru început spălaţi-le bine cu apă şi apoi fierbeţi-le în puţin lapte. Consumaţi acest amestec după ce s-a răcit, de trei ori pe zi, până vă redobândiţi vigoarea sexuală.

Potrivit studiilor, consumul zilnic de stafide, însoţit de câteva minute de mers pe jos, reduce considerabil riscul apariţiei bolilor cardiovasculare în cazul femeilor cu vârsta între 50 şi 70 de ani.

Specialiştii au ajuns la concluzia că o cană cu stafide pe zi reduce pofta de mâncare şi nivelul colesterolului rău şi creşte, în schimb, cantitatea de colesterol bun, care previne ateroscleroza.

Reţetă gustoasă şi sănătoasă

Pentru a prepara această reţetă simplă de salată de varză cu stafide, aveţi nevoie

• o varză roşie,
• o linguriţă cu vârf cu pudră de scorţişoară,
• o cană cu stafide aurii,
• câteva linguri cu ulei,
• sucul de la o jumătate de lămâie,
• un păhărel cu vin roşu,
• sare, piper
• o linguriţă cu miere.

Primul pas constă în tăierea foarte fină a verzei şi adăugarea unei linguriţe rase cu sare. Amestecaţi bine pentru ca varza să se înmoaie. Apoi adăugaţi câteva linguri cu ulei, sucul de lămâie şi piperul măcinat. Puneţi stafidele, mierea şi scorţişoara în vin şi lăsaţi-le să stea circa 30 de minute în frigider. Turnaţi acest amestec peste salata de varză, acoperiţi cu o folie de plastic şi puneţi totul la rece timp de o oră înainte de a servi.

Pont! Stafidele brune sunt mai indicate decât cele aurii, deoarece conţin mai mulţi nutrienţi, precum vitaminele A şi C, calciu şi potasiu.

Sfat! Acidul oleanolic din stafide distruge bacteriile cauzatoare de carii şi de boli gingivale. Astfel, consumaţi câteva grame pe zi.

Sarea este un aliment nelipsit din orice bucatarie, insa utilizarile ei nu se rezuma doar la asezonarea mancarurilor. Sarea grunjoasa sau sarea marina poate fi folosita cu succes si in anumite tratamente externe, care te ajuta sa ameliorezi afectiunile ce iti dau batai de cap.

Iata ce afectiuni poti trata cu ajutorul sarii.

1. Sarea trateaza celulita

Paradoxal, sarea poate trata celulita inestetica de pe picioare, brate si posterior. Spunem paradoxal, deoarece, in mod normal, sarea este unul dintre principalii vinovati ai aparitiei celulitei, din cauza ca favorizeaza retentia apei in organism. Ei bine, tot cu sare poti scapa de celulita. Nu este o afectiune neaparat periculoasa, insa iti creeaza un disconfort major si te poate determina sa fii nemultumita de felul in care arati.

Pentru a trata celulita cu sare, tot ce trebuie sa faci este sa umpli o cada pe jumatate cu apa (sa aiba o temperatura de 35-39 grade Celsius) si sa adaugi sare, maximum 300 g la litrul de apa. Nu este recomandat sa maresti aceasta doza, deoarece sarea in exces poate usca pielea. Optional, poti adauga o cantitate mica de ulei esential, care sa-ti parfumeze delicat apa. Tolaneste-te in cada si relaxeaza-te pret de 20 de minute. In tot acest timp, sarea va contribui la detoxifierea epidermei, va stimula circulatia sangelui si va tonifia pielea.

Imediat dupa baia cu sare, clateste-ti corpul si maseaza-l cu o lotiune hidratanta, insistand pe zonele cu celulita. Baile cu sare se fac zilnic timp de 1-2 saptamani.

2. Sarea trateaza ciuperca piciorului

Ciuperca piciorului este o afectiune care iti poate stirbi frumusetea picioarelor. Incearca sa o tratezi cu sare. Pentru aceasta afectiune nu este nevoie sa faci bai totale cu sare, ci doar sa-ti pregatesti o solutie salina pentru picioare, cu o concentratie ridicata. Stai cu picioarele in apa pret de 15 minute, apoi tamponeaza excesul de lichid cu un prosop curat. Nu clati solutia salina.

3. Sarea trateaza durerile in gat si tusea

Te confrunti cu dureri in gat si tuse? Atunci fa gargara cu apa sarata. Dizolva 2 lingurite de sare intr-un pahar cu apa calduta. Fa gargara cu aceasta solutie de 2 ori pe zi. Daca dupa 3 zile durerile si tusea nu trec, trebuie sa mergi la doctor, deoarece poate fi vorba despre o infectie care necesita un tratament specific.

4. Sarea amelioreaza crampele intestinale

Mesele copioase si tranzitul intestinal lent pot duce la aparitia crampelor intestinale. Nu-i nimic, inainte sa incerci medicamente, poti testa beneficiile sarii. Fierbe 1 litru de apa si adauga 100 g sare. Lasa apa la racorit putin, apoi inmoaie un prosop sau o bucata de panza in lichid. Stoarce materialul si aplica aceasta compresa pe abdomen. Inveleste-ti mijlocul cu un prosop gros si uscat si lasa compresa cu apa sarata sa-si faca efectul.

5. Sarea combate acneea

Acneea este o afectiune tare pacatoasa, insa poti incerca sa o combati cu sare. Zilnic, este indicat sa iti pregatesti o solutie salina concentrata. Cu ajutorul unui disc demachiant, aplici solutia pe zonele afectate si o lasi sa actioneze. Ca parte a tratamentului, saptamanal este bine sa iti aplici o masca de namol salin, care purifica pielea, destupa porii si regleaza productia de sebum.

Sarea poate fi folosita si pentru tratarea altor afectiuni: infectii urinare, hipertensiune arteriala, psoriazis, reumatism si nivel ridicat de stres.

Organizația Mondială a Sănătății a decis să inițieze o campanie prin care să aducă la cunoștința oamenilor de pretutindeni care sunt principalele alimente care încurajează dezvoltarea cancerului şi a celulelor canceroase din corp.

Aceste sunt o parte din alimentele pe care nu trebuie sub nicio formăsă le consumați!

Alimente afumate – majoritatea preparatelor sunt afumate artificial, cu compuşi chimici precum N-nitroso. Spre deosebire de produsele afumate în mod natural, cele obţinute prinafumare artificială pot provoca apariţia cancerului stomacal sau colectoral.

Somonul de crescători – Alimentaţia somonului de crescătorie este bazată pe diverse  substanţecontaminate, antibiotice şi alte ingrediente care cauzează sănătăţii omului. Spre deosebire de consumul somonului sălbatic, consumul somonului de crescătorie creşte riscul apariţiei cancerului din cauzaconcentraţiei puternice de PCB din acesta.

Popcornul pregătit la microunde – ambalajul de pe popcornul din comerţ conţine urme de acid perfluorooctanoic, despre care s-a dovedit că este cancerigen şi poate afecta maiales ficatul.

Alimentele modificate genetic – Adevăratul pericol pe care îl prezintă alimentele modificate genetic constă îneliberarea proteinelor ne-naturale în timpul digestiei.

Chipsurile din cartofi – Acestea sunt gătite la temperaturi foarte mari ducând laproducera acrilamidei, de asemenea cancerigenă.

Carnea roşie – celulele canceroase prosperă în mediul acid generat de dietele pe baza de carne roşie. Înschimb, puteţi înlocui carnea roşie cu carne de pui şi peste.

Băuturile carbogazoase – multe sortimente de băuturi carbogazoase, mai ales cele fărăzahăr, conţin aspartam, un îndulcitor artificial.

Din nefericire factorii care produc cancerul sunt mult mai numeroși, decât cei amintiti mai sus. Lista realizată de Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) și Organizația Mondială a Sănătății cuprinde nu mai puțin de 118 factori (acțiuni, agenți, substanțe) care ar putea cauza cancer.

Cele 118 cauze ale cancerului, potrivit IARC și OMS sunt:

1. Fumatul
2. Lampe UV și dispozitive de bronzare
3. Producția de aluminiu
4. Producția de auramină
5. Arsenicul în apă
6. Fabricarea de încălțăminte
7. Curățarea de hornuri/șeminee
8. Gazeificarea cărbunelui
9. Distilarea cărbunelui
10. Producția de benzină
11. Fabricarea de mobilier
12. Mineritul
13. Fumatul pasiv
14. Domeniul metalurgic/siderurgic
15. Fabricarea izopropanolului
16. Fabricarea coloranților (magenta)
17. Munca de decorator/zugrav/pictor
18. Pavarea strazilor/acoperișurilor cu smoală de gudron
19. Industria cauciucului
20. Acidul sulfuric
21. Amestecul sau amestecarea de aflatoxine
22. Băuturile alcoolice
23. Nuci de arecă
24. Betel
25. Amestecul betel și tutun
26. Smoala din gudron
27. Gudronul de cărbune
28. Emisiile rezultate din arderea carbunelui
29. Evacuarea diesel
30. Uleiurile minerale netratate
31. Fenacetina utilizată ca analgezic
32. Acidul aristolohic
33. PCB-urile/ Bifenilii policloruraţi
34. Peștele crud (specific chinezesc)
35. Gaze de șist
36. Funingine
37. Produsele care conțin tutun (masticabile)
38. Praful de lemn
39. Carnea procesată
40. Acetaldehida
41. Aminobifenil
42. Plante care conțin aristolochie
43. Arsen și compuși derivați
44. Azbest
45. Azatioprină
46. Benzen
47. Benzidină
48. Benzopirenul
49. Beriliu
50. Clornafazină
51. Bis (clormetil) eter
52. Clormetil metil eter
53. 1,3-butadienă
54. 1,4-butandiol dimetansulfonat
55. Cadmiu și compuși derivați
56. Clorambucil
57. Metil-CCNU
58. Crom VI
59. Ciclosporină
60. Anticoncepționale hormonale
61. Anticoncepționale orale
62. Ciclofosfamida
63. Coloranți metabolizați
64. Dietilestrilbestrol
65. Virusul Epstein-Barr
66. Estrogeni
67. Estrogeni nesteroidieni
68. Terapia cu estrogeni
69. Etanolul din băuturile alcoolice
70. Erionita
71. Oxidul de etilenă
72. Etoposidul
73. Formadelhida
74. Arseniură de galiu
75. Helicobacter pylori
76. Virusul hepatic B
77. Virusul hepatic C
78. Tratamentul cu plante din genul Aristolochia
79. HIV
80. Papiloma virus uman
81. Virusul uman limfotropic
82. Melfalan
83. Methoxsalen
84. 4,4-metilen bis
85. MOPP
86. Gaz muștar
87. Naftilamina
88. Radiații de neutron
89. Compuși de nichel
90. N-Nitrosodimethylamino
91. N-Nitrosonornicotina
92. Opisthorchis viverrini
93. Poluarea
94. Particule din poluarea aerului
95. Fosfor-32, fosfat
96. Plutoniu-239
97. Radioiodini
98. Radionuclizi A
99. Radionuclizi B
100. Radium-224
101. Radium-226
102. Radium-228
103. Radon-222.
104. Schistosoma haematobium
105. Silica
106. Radiația solară
107. Talcul cu asbestiforme
108. Tamoxifen
109. Tetraclor-para-dioxina
110. Tiotepa
111. Toriu-232.
112. Ortotoluidina
113. Clorura de vinil
114. Radiația ultravioletă
115. Radiațiile X și Gamma
116. Treosulfan
117. Acetaminofen
118. Fumul de lemn

Acest mic dejun sanatos si delicios te va ajuta sa pierzi din greutate si va preveni cancerul de colon; dureaza doar 15 minute sa il prepari!

Iata 4 motive pentru care mesele pe baza de fulgi de ovaz trebuie integrate in rutina alimentara zilnica:

Senzatia de satietate: fulgii de ovaz sunt bogati in fibre, care iti vor oferi senzatia de satietate a unui mic dejun, pana la momentul urmatoarei mese. Mai mult, ei stimuleaza digestia; asadar, sunt ideali pentru persoanele care vor sa piarda in greutate.

Regleaza nivelul colesterolului: datorita fibrelor sanatoase pe care ovazul le contine, nivelul colesterolului se va regla.

Regleaza tensiunea arteriala: in afara tuturor ingredientelor care regleaza tensiunea, fulgii de ovaz reprezinta cea mai buna solutie, avand in vedere ca sunt bogati in fibre vegetale

Lupta impotriva cancerului: Ingredientele din cereale diminueaza riscul cancerului la colon, conform numeroaselor studii. Fulgii de ovaz pot fi extrem de utili in prevenirea cancerului de san, ovarian sau de prostata

Reteta de fulgi de ovaz cu banana si scortisoara

Ingrediente:

1 cana de fulgi de ovaz
1 banana feliata
1 lingura de miere
1/2 de cana de lapte
1 lingurita de scortisoara
Cateva nuci maruntite

Mod de preparare: pune fulgii de ovaz in lapte si lasa-i asa timp de 10-20 de minute. Adauga mierea si amesteca bine. Pune apoi bananele si nucile, si continua sa amesteci.

Ulterior adauga si scortisoara.

Inlocuieste micul dejun cu acest amestec de cel putin 3 ori pe saptamana si te vei bucura de o silueta de invidiat dar si de preventia cancerului.

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic correct, va recomandam sa consultati un medic specialist.

Aşa cum bine ştim, cei mai longevivi oameni de pe planetă trăiesc în Munţii Caucaz, şi asta pentru că din alimentaţia de fiecare zi a lor nu lipseşte laptele de capră. Pe lângă ridicarea imunităţii, acesta are şi rolul de a echilibra toţi factorii fizici şi psihici de care organismul uman are nevoie. Cura cu lapte de capră crud fortifică plămânii, tratând până la vindecare afecţiunile cardiovasculare şi intestinale. Cancerele descoperite în faza incipientă a bolii pot fi stopate după un tratament de 90 de zile. Monahul Gheorghios Karaisaridis, din Atena, deţine taina multor leacuri mănăstireşti, unul dintre cele mai apreciate fiind tămăduirea cu lapte de capră crud.

Cel de la animalele cu blana roşie este mai sănătos

Opţiunile în ceea ce priveşte consumul de lapte dincolo de vârsta copilăriei sunt diferite, acesta fiind cel mai bine tolerat în primii ani de viaţă, conform cercetătorilor tasmanieni. Având în vedere faptul că întreaga viaţă a omului este o luptă continuă cu mediul în care acesta trăieşte, prioritară trebuie să fie întărirea sistemului imunitar al fiecăruia. Laptele pe care îl dau caprele roşii este cel mai sănătos, cu condiţia ca acesta să fie consumat crud. Laptele de capră nefiert, consumat cât mai repede după mulgere, fortifică organismul şi întăreşte imunitatea naturală în TBC, anemii, afecţiuni paratiroidiene care generează spasmofilii rebele sau cronice, dezechilibre hormonale, cancere în forme incipiente, convalescenţe majore sau atrofii musculare. Modul în care consumul de lapte crud ajută organismul face ca acesta să acţioneze ca un medicament, înlăturând slăbiciunea, redând vigoarea şi ajutând organismul să lupte cu boala. Chiar şi persoanelor care se consideră perfect sănătoase li se recomandă un consum minim de 200 ml de lapte de capră crud pe zi, acesta stabilizând imunitatea specifică fiecărei vârste, iar cei bolnavi recăpătându-şi rezistenţa, reuşesc să lupte cu forme dintre cele mai severe ale bolilor.

Luaţi şi miere de două ori pe zi

În tratarea bolilor, laptele de capră este preferat celorlalte tipuri de lapte, deoarece conţine un acid organic foarte puternic, care s-a demonstrat că opreşte evoluţia cancerului aflat în stadiul incipient. Cura cu lapte de capră se poate face şi în reprize scurte, de cinci-zece zile, în situaţia în care este consumat pentru energizarea şi mineralizarea unui organism predispus la anumite boli. Cantitatea recomandată pentru fiecare zi este de 250 ml lapte dimineaţa şi 250 ml seara, la un sfert de oră după masă.

În tratamentul bolnavilor diagnosticaţi cu cancer, laptele de capră se bea timp de 90 de zile, după cum urmează: 200 ml cu un sfert de oră înaintea micului dejun, 200 ml cu jumătate de oră înaintea mesei de prânz şi 200 ml cu un sfert de oră înaintea cinei.

Dacă tratamentul este administrat copiilor, laptele de capră se va dilua în proporţie de 30% cu ceai de muşeţel.

Acelaşi procedeu se va folosi şi în cazul adulţilor cu afecţiuni cronice ale colecistului sau ficatului, dar asta numai în prima săptămână de tratament. În cazul oricărei forme de administrare, în fiecare zi a curei se vor lua două linguriţe cu miere de salcâm, una la ora 10:00, iar cealaltă la ora 16:00, pe tot parcursul tratamentului.

Napoleon Bonaparte a ţinut această cură

Despre problemele de sănătate pe care le-a avut Napoleon Bonaparte se ştia încă din vremurile gloriei sale, dar ceea ce a stat la baza tuturor suferinţelor marelui comandant de oşti a fost fără îndoială slaba sa rezistenţă fizică, accentuată de stresul acumulat de-a lungul solicitantelor sale campanii militare. Şi pentru că niciodată n-a fost o persoană viguroasă, întotdeauna a apelat la leacuri. În urma efortului fizic extrem de solicitant, Napoleon a căpătat o suferinţă a tubului digestiv, pe care permanent o trata cu leacuri indiene şi caucaziene. O zi din viaţa împăratului începea cu o cană cu lapte de capră crud şi se termina cu o cană cu fiertură de orz, în care punea de fiecare dată o bucăţică de lemn dulce. Se ştia încă din vremea aceea că, dintre toate tipurile de lapte întâlnite la mamifere, laptele de capră se aseamănă în cea mai mare măsură cu cel uman, motiv pentru care cei care se îngrijeau de sănătatea împăratului ştiau că laptele de capră nu trebuie să-i lipsească niciodată. Multă vreme după aceea, cercetători din diferite colţuri ale lumii au fost de părere că produsele lactate nu sunt bune, deoarece conţin grăsimi saturate care afectează sănătatea inimii, dar până la urmă s-a ajuns la concluzia că mai ales laptele de capră protejează organismul împotriva afecţiunilor cardiace şi a accidentelor cerebrale.

Cum se păstrează

– Călugării caucazieni, care nu aveau capre pe lângă bordeiele lor şi nu puteau avea la îndemână laptele proaspăt muls, au mai adoptat o variantă care să le vină în ajutor: păstrau laptele chiar şi trei zile în ulcele de lut. Acesta se acrea, dar îşi păstra aproape toate proprietăţile, cu condiţia ca înainte de a fi consumat să nu se amestece decât cu ajutorul unei linguri de lemn;

– În zilele noastre este de preferat păstrarea laptelui crud în frigider, ceea ce-i conferă mai multă prospeţime.

De reţinut! Laptele de capră se bea de fiecare dată crud.

Leacuri mănăstireşti – Mariana Borloveanu

Creierul este irigat de patru vase majore de sânge, iar atunci când pe unul dintre ele apare o dilatare, o umflătură, aceasta este numită anevrism cerebral.

Când unul dintre aceste vase se rupe, creierul este inundat de sânge, iar în funcție de gravitatea hemoragiei, pot să apară probleme temporare la nivel cerebral, altele care să persiste o perioadă mai lungă de timp sau chiar moartea.

Care sunt cauzele anevrismului?

Anevrismul cerebral poate fi congenital, secundar unor anomalii ale pereților arteriali. Este mai frecvent la persoane cu boli de țesut conjunctiv sau rinichi polichistic, cu boli ale sistemului circulator (ex: malformații arterio-venoase). Alte cauze includ traumatisme la nivelul capului, hipertensiune arterială, infecții, tumori, atreoscleroză, fumat, consum de droguri.

Frecventa lor este mai mare la persoanele vârstnice (tipic, vârsta medie de prezentare este cuprinsă în intervalul 40-60).

Din păcate, anevrismul este destul de comun, de cele mai multe ori asimptomatic și descoperit accidental la autopsie. În cazul în care sângerarea este mică, anevrismul se poate repara prin neurochirurgie prin care să se „lipească” vasul așa cum era înainte.

Anevrismele de multe ori rămân mici și nu se rup așa că nu pun în pericolviața.

În cazul în care apar simptome, acestea pot să fie reprezentate de dureri de cap, amorțeală sau slăbiciune într-o anumită zonă a feței, pupile dilatate sau probleme de vedere.

Migrenele asociate cu anevrisme sunt severe, din cauză că sângele irigă creierul. Câteodată, acestea pot să fie însoțite de stare de greață și chiar vomă sau durere de gât, senzația că acesta este înțepenit.

În cazurile mai grave apar și leșinul, momente de pierdere ale cunoștinței, crize care seamană cu cele de epilepsie.

Atunci când există posibilitatea să ai anevrism, trebuie să faci teste precum RMN, o tomografie și angiografie cerebrală.

În funcție de factorii de risc pe care îi prezintă persoana cu pricina, precum vârsta înaintată, boli cardiovasculare, inimă instabilă, medicul va decide dacă este sigur sau nu să realizeze o operație chirurgicală. Două tipuri de asemenea intervenții sunt cele mai frecvent întâlnite: microembolizarea sau clamparea chirurgicală.

Există câteva modalități prin care un anevrism poate să fie prevenit:

– prin verificarea și ținerea sub control a presiunii sanguine;

– verificarea colesterolului, astfel încât acesta să nu depășească limitele normalului și să nu se ajungă la probleme cardiovasculare;

– reducerea nivelului glicemiei, în cazul în care aceasta este foarte ridicată;

– trebuie evitat pe cât posibil stresul, în special cel cronic, pentru că acesta pune presiune asupra vaselor de sânge și în timp acestea pot ceda;

– trebuie evitat fumatul si consumul de alcool în exces, ca să nu mai vorbim de evitarea consumului de droguri;

– trebuie mentinută o greutate a corpului constanta, bineînteles, evitând supraponderabilitatea;

– mișcare de cel puțin cateva ori pe săptămână, măcar câte o jumătate de ora pe zi, exercițiile cardiovasculare fiind foarte bune;

– odihna este foarte importantă, așa că încearcă să te odihnești cel puțin 7 ore pe noapte;

– ai grijă la medicamentele care pot să schimbe grosimea sângelui și consulta-te cu medicul dacă acestea sunt sigure pentru tine pot da efecte adverse periculoase;

– evită grăsimile pe cât posibil și consumă cât mai multe fructe și legume.

Sursă info.: doctorulzilei.ro

Opt nuci pe zi vă ţin arterele flexibile, inima sănătoasă şi previn apariţia atacului vascular cerebral, arată un studiu realizat de cercetătorii americani de la Barcelona’s Hospital Clinic, apărut în publicaţia „American College of Cardiology“. Specialiştii citaţi de BBC News vă sfătuiesc să consumaţi nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi pentru a atenua efectele negative pe care acestea din urmă le au asupra organismului.

Nucile, mai sănătoase decît uleiul de măsline

Cercetarea a constat în monitorizarea a 24 de adulţi, jumătate dintre ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealaltă jumătate cu un nivel ridicat. Participanţii la studiu au primit două porţii de salam, bogat în grăsimi, şi brînză, pe care le-au consumat la un interval de o săptămînă. La una dintre porţii, cercetătorii au adăugat cinci linguriţe de ulei de măsline, iar la cealaltă, miezul a opt nuci. Testele au arătat ca atît uleiul de măsline, cît şi nucile au ajutat la reducerea inflamaţiilor din artere care apar brusc după o masă bogată în grăsimi saturate şi care, în timp, favorizează întărirea arterelor şi cresc riscul unor boli de inimă şi al atacului vascular cerebral. Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de măsline, nucile au mai ajutat şi la menţinerea elasticităţii şi flexibilităţii arterelor, indiferent de nivelul colesterolului.

Tratează tulburările de ritm cardiac

Cercetătorii au mai observat că acidul alfa linoleic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburări ale ritmului cardiac. Ei i-au avertizat pe participanţii la studiu că pot mînca absolut tot ceea ce doresc, cu condiţia să consume şi nuci. „Acest lucru demonstrează că grăsimile protectoare din nuci înlătură efectele grăsimilor saturate din dietă, pe cînd o grăsime neutră, precum uleiul de măsline, nu are un rol atît de important“, afirmă Robert Vogel, profesor la University of Maryland, Baltimore.

Pentru că sînt elastice, arterele se pot întinde atunci cînd fluxul sanguin se îmbunătăţeşte. Consumul de grăsimi întrerupe producerea de oxid nitric de către „căptuşeala“ arterelor, necesar pentru menţinerea flexibilă a vaselor de sînge. Nucile mai conţin antioxidanţi şi arginină, un aminoacid folosit de organism pentru a produce oxidul nitric.

Pentru vegetarieni

Mai ales pentru vegetarieni, sfatul este de a combina nucile cu legume şi pîine. Nucile şi alunele pot înlocui majoritatea nutrienţilor animali în cazul persoanelor vegetariene. Printre nutrienţi se numără cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu şi proteine. Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci şi alune sînt inferioare calitativ celor animale. Cu toate acestea, în combinaţie cu pîine, cereale şi leguminoase (mai ales soia şi linte) se poate obţine gama întreagă şi echilibrată de aminoacizi esenţiali.

Remediile naturiste erau utilizate cu succes şi tratau, susţin cronicarii vremii, afecţiuni dintre cele mai diverse. O parte din ele sunt publicate de către Victor Păcală, profesor la Seminarul Andreian din Sibiu, în „Monografia comunei Răşinariu” apărută în 1915.

Angina se trata cu rachiu amestecat cu apă de var iar pentru conjunctivită trebuia suflat în ochi praf de corn de şarpe sau zahăr pisat mărunt. Aprinderea de plămâni se trata cu „rădăcină de spânz ce se trage pe piept” iar la arsură se puneau pe zona afectată cartofi tăiaţi felii sau lapte acru sau se ungea rana cu un amestec făcut din apă limpede luată de deasupra varului stins şi ulei de in.

Pentru durerile de încheieturi era recomandată „sărătura de carne de porc ce se adună pe fundul vasului” iar despre pătrunjelul fiert în lapte dulce se spunea că „alină durerea cauzată de orice fel de bubă”.

Degerăturile se tratau cu cartofi raşi pe răzătoare şi apoi încălziţi puţin, dar şi cu o cârpă înmuiată în vinul în care a fost ţinută o perioadă o rădăcină de spânz.

Pentru durerile de cap erau recomandate frunzele de varză crudă, foile de nuc, de hrean, aluatul sau oţetul de mere.

Durerile de dinţi se vindecau cu aburii fierturii de măselariţă sau de spânz, „punând un firicel din această buruiană în caria dintelui bolnav”. Calmau de asemenea durerile de măsele hreanul fiert în vin, mămăliga nesărată sau zeama de cimbru, ţinute puţin în gură. „Cândva de mult, durerea de măsele se lecuia trăgând din pipă veche cu ţeavă nouă, fum de sâmburi de măsline pisaţi mărunt”.

Pentru durerile de inimă se recomanda să se bea oţet amestecat cu cenuşă fierbinte, sau se mânca pâine sfinţită cu apă proaspătă în ziua de Paşti.

Dacă avea dureri de ochi, bolnavul trebuia să se şteargă pe ochi cu roua de pe mai multe flori iar la durerile de urechi se turna în ureche o picătură de ulei de nucă încălzit şi amestecat cu unt de migdale.

Durerile naşterii erau alinate cu ceaiuri de secară, tei sau muşeţel, sau cu vinars amestecat cu untdelemn.

Cei care aveau frisoane trebuiau să bea vin fiert cu sare şi piper, la cei care sufereau de hepatită se foloseau rădăcina de ştevie fiartă în lapte dulce şi apoi lăsată o zi întreagă undeva la răcoare iar pentru a scăpa de amigdalită se mânca hrean şi se bea rachiu.

Pentru constipaţie era recomandat uleiul amestecat cu unt de vacă şi gălbenuş de ou, băut cald, sau uleiul cu apă caldă şi zahăr iar pentru a scăpa de mirosul neplăcut al gurii trebuia mestecată coajă de rodie.

Cei care sufereau de insomnii trebuiau să bea înainte de culcare o ceaşcă de apă în care s-au pus flori sau capsule de mac roşu, iar cei care se ardeau cu apă clocotită trebuiau să ungă locul respectiv cu fiertură din frunză de arin amestecată cu făină de porumb.

Pe tăieturi se puneau foi de pătlagină sau coada şoricelului pisată şi amestecată cu untură râncedă iar tusea se trata cu ceai făcut din gălbenuş de ou, smochine şi zahăr.

Sursă: Adevărul

Ficatul este unul dintre cele mai solicitate organe ale corpului. Responsabil pentru peste 500 de funcţii, ficatul joacă un rol important în funcţionarea sistemului imunitar, a metabolismului, a sistemului digestiv şi a sistemului de detoxifiere.

Cum contribuie sfecla roşie la întărirea sănătăţii ficatului?

Sfecla roşie abundă în magneziu, calciu, fier, potasiu, vitamina C, fosfor, mangan, şi mai conţine conţine betaina, caroten şi vitamina B. Betaina este o substanţă cu efect hepatoprotector şi stimulator al bilei. În plus, betaina este importantă pentru reducerea homocistinei din sânge, informează medicii.

Cea mai mare concentraţie de betaină se găseşte către vârful sfeclei, adică în dreptul tulpinii cu frunze. Mulţumită acestei substanţe, sfecla este un excelent remediu pentru detoxifiere.

Sucul de sfeclă roşie acţionează ca un protector hepatic puternic, regenerează celulele hepatice şi stimulează funcţia hepatică. Consumarea cu regularitate a acestui suc, dar şi a sfeclei în stare crudă, încetineşte evoluţia bolilor cronice de ficat şi are efecte benefice în cazul steatozei (boala de ficat gras).

Iată mai jos reţeta pe bază de sfeclă roşie care te va ajuta:

Ingrediente:

– o sfeclă roşie
– un morcov
– o jumătate de lămâie

Mod de preparare:

Spală și curăță de coajă sfecla, morcovul și lămâia. Pune-le la storcător și extrage sucul.

Consumă acest preparat zilnic și îți vei regenera ficatul și îți vei îmbunătăți considerabil starea de sănătate!