În diabetul zaharat durerea de umăr este extrem de frecventă, cu toate că nu este citată ca una din complicațiile cronice. Durerea de umăr este cauzată de capsulita adezivă, o afecțiune reumatologică care determină așa numita „înghețare a umărului” și poate împiedica ridicarea mâinilor deasupra capului sau ducerea acestora în spate.
De ce apare capsulita adezivă?
Capsulita adezivă apare în urma modificărilor inflamatorii ale țesutului conjunctiv care intră în compoziția capsulei umărului. Odată cu înaintarea în vârstă, acest țesut se poate îngroșa și se poate strânge, astfel apar benzi dure de țesut sau aderente.
Odată cu îngroșarea țesutului conjunctiv, mișcarea umărului devine dureroasă și mișcările obișnuite sunt blocate. Durerea avansează iar umărul devine extrem de rigid și foarte greu de mișcat, parcă ar fi „înghețat”. Poate îngreuna foarte mult activitatea persoanelor purtătoare de pompă de insulină.
Capsulita adezivă – 2 tipuri
Pentru primul tip de capsulită adezivă nu s-a găsit o explicație directă a afecțiunii. Rigiditatea și durerea de umăr apar treptat și impotența funțională nu se observă până aceasta nu interferează cu activitățile zilnice.
Al doilea tip de capsulită adezivă este cauzată de o traumă, o cădere de exemplu, iar durerea și rigiditatea nu se instalează treptat și nu dispar în timp.
Risc crescut?
Aproximativ 20% din pacienții cu diabet prezintă această afecțiune, femeile fiind mai predispuse. De regulă, durerea de umăr apare între 40-65 de ani. Cu toate că nu există o legătură evidentă între durerea de umăr și valorile glicemice, complicațiile pe termen lung ale diabetului zaharat pot include și modificări ale țesutului conjunctiv.
În general, glicarea țesutului conjunctiv se produce la valori glicemice crescute în mod constant. De asemenea, persoanele care au antecedente de capsulită adezivă au un risc crescut de a dezvolta afecțiunea și la umărul neafectat inițial.
De asemenea, este posibilă și recurența durerii pe partea afectată, mai ales în cazul pacienților cu diabet zaharat.
Capsulită adezivă – Alți factori de risc
- umflarea umărului
- operația umărului
- boala Parkinson
- boala cardiacă / intervenție chirurgicală la acest nivel
- probleme tiroidiene
- operația pe cord deschis
- discopatia cervicală
- modificări hormonale care apar pe parcursul menopauzei
Capsulită adezivă – Simptome
- dureri progresive
- activitare limitată
- dureri nocturne
- durere la mobilizarea articulației umărului
- rigiditate
Pacienții spun că simt durere în zona capsulei umărului dar nu numai: poate iradia la nivelul bicepsului și poate fi atât de puternică încât să deranjeze somnul.
Etapele capsulitei adezive:
- etapa dureroasă
- etapa de înghețare
- etapa de dezghețare
Atât durerea de umăr cât și pierderea mobilității articulare de la acest nivel poate să apară pe întreaga durată a afecțiunii și durează, de obicei, 1-2 ani.
Cum se pune diagnosticul?
În cazul în care pacientul nu poate să-și ridice brațul din cauza durerii, cel mai probabil medicul curant va recomanda investigații imagistice pentru a obține un diagnostic corect și pentru a oferi un tratament corect.
De regulă, capsulita adezivă se tratează prin intervenție chirurgicală, iar diagnosticul este unul de excludere. Cu alte cuvinte, se vor căuta posibile cauze atât prin examen fizic complet cât și prin metode imagistice. Osteoartrita se poate exclude, de exemplu, printr-o radiografie la nivelul articulației afectate, iar pentru problemele care țin de țesuturile moi, se utilizează examenul RMN.
Capsulită adezivă – Tratament
Există mai multe tipuri de tratament și se recomandă să fie precoce și activ. Este foarte important ca umărul afectat să nu devină rigid.
În urma terapiei fizice, injecțiilor cu corticosteroizi, medicamente antiinflamatoare și căldurii localizate, majoritatea pacienților experimentează o îmbunătățire a mobilității articulare și o scădere a durerii.
Atenție! Medicamentele corticosteroide cresc concentrațiile de glucoză, astfel că acest tratament poate fi limitat în cazul persoanelor cu diabet zaharat.
Capsulită adezivă – Prognostic
Atât antiinflamatoarele nesteroidiene cât și terapia fizică restabilesc, de multe ori, mișcarea și funcționalitatea umărului în decurs de 1 an. Pe de altă parte, lăsat netratat, umărul se poate vindeca în 2 ani, dar în 10% din cazuri această afecțiune nu dispare complet. De asemenea, după intervenția chirurgicală menită să restabilească mișcarea umărului, terapia fizică se va continua timp de câteva săptămâni (sau luni, după caz) pentru a preveni recidiva umărului înghețat.
Durerea de umăr – Cum se poate preveni?
Din nefericire, există foarte puține informații legate de modul de prevenire a umărului înghețat. De regulă, nici nu se poate determina cauza exactă care a dus la apariția durerii la acest nivel.
Pacienții cu diabet par a fi mai predispuse la această afecțiune, dar nu există suficiente date care ar putea da vina exclusiv pe diabet.