Oamenii se hrănesc cu nutrienți, dar îi numesc mâncare. În fapt, este important să știm cu ce ne hrănim și nu numai să umflăm mațul cu alimente care nu ne folosesc din punct de vedere energetic. Nutrienții se împart în macronutrienți – proteine, lipide, glucide și micronutrienți – vitamine și minerale. Nu trebuie să avem studii medicale pentru a ști ce conțin alimentele pe care le consumăm. Este important să ne gândim și la sănătate, nu numai la plăcerea gustului. Nutriția înseamnă atât nutrient, cât și gust. Echilibrul este cheia nutriției corecte și adaptate fiecăruia dintre noi!
Calciul este un micronutrient care participă la mai multe procese biologice:
- transmiterea impulsului nervos
- contracția musculară
- semnalizarea intracelulară
- coagularea sângelui
În organism, avem în medie 1000 mg de calciu, din care 90% se găsește la nivelul scheletului. Calciul din sânge și cel din lichidul extracelular este în echilibru cu cel din oase, acest echilibru fiind determinat de hormonul paratiroidian (PTH), vitamina D și, în mai mică măsură, de calcitonină. Necesarul zilnic de calciu diferă în funcție de vârstă. Astfel, la copii trebuie să ajungă la 1300 mg/zi, la adulți 1000 mg/zi, iar la femeile peste 50 de ani și bărbații peste 70 de ani, 1200 mg/zi.
Cum funcționează calciul în organism?
Calciul este absorbit din alimentație la nivelul tractului gastrointestinal. Aproximativ o treime din calciul ingerat este absorbit de organism, în timp ce restul se elimină prin fecale și urină. Transpirația și descuamarea straturilor superficiale ale pielii cauzează pierderi minore. Însă în timpul sarcinii, pierderi substanțiale de calciu se produc prin placentă, către făt, iar după naștere, prin lactație. Analiza calciului ionic aduce adesea informații mai utile decât cea a calciului total, întrucât forma ionizată este cea activă metabolic. Restul este legat de albumină, aproximativ 40%, sau formează săruri cu fosfatul, 10%. Sub aceste forme de legare, calciul devine inactiv metabolic.
Cum se manifestă lipsa de calciu?
Hipocalcemia, “lipsa de calciu“, reprezintă scăderea nivelului de calciu din sânge și poate fi cauzată de:
- aportul alimentar insuficient;
- absorbția intestinală deficitară;
- deficitul de vitamina D – cauză foarte frecventă, favorizată de expunerea scăzută la soare, aportul alimentar redus de vitamina D și de faptul că, pe măsura înaintării în vârstă, producția de vitamină D la nivelul pielii devine mai puțin eficientă. Majoritatea covârșitoare a românilor au un titru al vitaminei D foarte mic!
- insuficiența glandelor paratiroide;
- pancreatita acută;
- insuficiența renală;
- efect advers al tratamentului cronic cu medicamente numite glucocorticoizi (prednison, metilprednisolon, dexametazonă etc.), diuretice (furosemid);
- consecința intoxicației cu citrați, oxalați, fluoruri.
Cel mai des, crizele aparente de “lipsă de calciu“ apar în distonia neurovegetativă, o tulburare a sistemului nervos vegetativ. Se manifestă la persoanele tinere, în special la femei, și se caracterizează prin simptomatologie extrem de diversă: amețeli, dureri de cap, senzație de leșin, palpitații, înțepături în zona inimii, dificultăți de respirație, senzație de „nod în gât”; este frecvent catalogată ca fiind “lipsă de calciu“, apare pe fond de suprasolicitare fizică și psihică, sau emotivitate crescută, dar este vorba doar despre o inactivare temporară a calciului, de scurtă durată.
Sindromul de tetanie este caracteristic lipsei de calciu și se manifestă prin amorțeală, senzație de furnicătură, până la contractură nedureroasă în jurul gurii, la nivelul mâinilor, al labei piciorului, crampe ale musculaturii gambelor; în formele severe, lipsa calciului se poate manifesta prin convulsii și confuzie mintală. Alimentele care te fac să pierzi calciu prin urină sunt sarea, cafeaua sau ceaiul verde/negru, cola, băuturile carbogazoase sau alcoolul. Nivelul scăzut de magneziu în sânge poate favoriza formarea pietrelor la rinichi, din oxalat de calciu.
Suplimentarea cu calciu
Trăim în era în care marea noastră majoritate am înțeles să trăim nesănătos și să corectăm prin medicamente sau suplimente. Nu este chiar așa, iar din perspectiva suplimentelor, le absorbim numai pe cele din sursă naturală. Alimentele din care îți poți obține aportul de calciu sunt:
- lactate (sursa principală): 1 g de calciu se regăsește în 200 g de brânză de vaci, 150 g de telemea, 100 g de cașcaval sau 1 litru de iaurt;
- legume: broccoli, fasole;
- tofu, semințe de susan, alune, migdale;
- sardinele cu oase.
În ceea ce privește suplimentarea, calciul carbonat este la îndemână și conține procentual cea mai mare doză de calciu elementar. Acesta trebuie administrat după mese și nu este bine asimilat de persoanele cu aclorhidrie (absența acidului clorhidric în sucul gastric) sau de cele care primesc medicamente antiacide pentru afecțiuni ale stomacului sau esofagului.
Calciul lactic, cunoscut persoanelor cu “lipsă de calciu”, conține procentual o doză mică de calciu elementar – aproximativ 65 mg de calciu la o pastilă de 500 mg. Asta înseamnă că aproximativ 20 de pastile pe zi ar acoperi necesarul de calciu. Un alt supliment cu calciu este cel citrat, se absoarbe și în absența acidității gastrice și nu favorizează apariția litiazei renale. În crizele de tetanie (hipocalcemie), pentru o acțiune rapidă, se administrează intravenos calciu gluconat. Acesta conține o doză mică de calciu elementar, iar când fiolele sunt băute, acțiunea lor în criză este minimă și întârziată, efectul benefic resimțit imediat de pacienți fiind în mare parte placebo. La fel se întâmplă și în cazul clorurei de calciu, însă are o doză mai mare de calciu elementar.
Cum administrăm suplimentele?
Suplimentele de calciu trebuie administrate în doze mici, fracționate, pentru o bună absorbție. Când există concomitent un deficit de vitamina D sau de magneziu, trebuie corectate și acestea. Suplimentarea adecvată cu magneziu se poate face în același timp cu cea de calciu. În cazul persoanelor vârstnice, cu probleme cardiovasculare asociate, suplimentarea cu calciu necesită o atenție deosebită. Aportul brusc de calciu în doze mari poate să crească riscul de accident vascular, conform studiilor.
