Rinichii au multe sarcini esențiale, printre care rolul de a filtra deșeurile, de a elibera hormonii care reglează tensiunea arterială, de a echilibra fluidele din organism, de a produce urină.
Aceste organe vitale pot fi deteriorate prin mai multe moduri iar diabetul și hipertensiunea arterială sunt cei mai importanți factori de risc pentru bolile renale, dar nu sunt singurii. Riscul poate crește și din cauza fumatului, sexului, vârstei, obezității sau geneticii. Hipertensiunea arterială și glicemia necontrolată provoacă leziuni ale vaselor de sânge din rinichi și astfel reduc capacitatea acestora de a funcționa așa cum trebuie.
Atunci când rinichii nu funcționează optim, deșeurile (inclusiv cele din alimente) se acumulează în sânge. Acesta este motivul pentru care este necesar ca cei care suferă de boli renale să urmeze o dietă specială.
Restricțiile alimentare variază în funcție de nivelul de afectare a rinichilor. Cu alte cuvinte, persoanele care se află într-un stadiu incipient al bolii renale au restricții diferite față de cele cu insuficiență renală.
Cu toate că aceste restricții sunt diferite, recomandarea este ca toți cei care au probleme renale să limiteze drastic aportul următorilor nutrienți:
Fosforul
Rinichii afectați nu sunt capabili să elimine excesul de fosfor, un mineral care se regăsește în multe alimente. Nivelurile ridicate de fosfor pot provoca deteriorări în organism.
Potasiul
Printre funcțiile rinichilor găsim și reglarea nivelului de potasiu în sânge și eliminarea surplusului. Când rinichii nu-și pot îndeplini corect această funcție și nivelul de potasiu din sânge crește, situația devine periculoasă.
Proteina
Proteina este un alt nutrient al cărui aport ar trebui limitat de către cei care suferă de boli renale: rinichii afectați nu pot elimina nici deșeurile din metabolismul proteinelor.
Sodiul
Găsim sodiu în multe alimente, fiind un component major și în sarea de masă. Rinichii afectați nu pot filtra excesul de sodiu și acest lucru duce la creșterea nivelului său din sânge.
Pe parcursul timpului, oamenii de știință au descoperit tot mai multe legături între bolile cronice și așa numitele „superalimente” care pot preveni sau pot proteja împotriva oxidării acizilor grași.
Desigur, oxidarea este un proces normal pentru producerea de energie, însă oxidarea excesivă a grăsimilor și a colesterolului creează radicali liberi care pot deteriora genele, proteinele și membranele celulare. Daunele oxidative au fost legate de boli de inimă, cancer, de boala Parkinson și Alzheimer precum și de alte afecțiuni cronice sau degenerative.
Care sunt alimentele recomandate?
Alimentele care conțin antioxidanți pot ajuta la neutralizarea acestor radicali liberi și la protejarea organismului. Multe dintre aceste alimente sunt incluse în dieta celor care suferă de boală cronică a rinichilor. Să vedem care sunt aceste alimente!
Afinele și merișoarele
Afinele sunt una dintre cele mai bune surse de antioxidanți și sunt pline de nutrienți precum vitamina C și compuși naturali care reduc inflamația. Au un conținut scăzut de potasiu, fosfor și sodiu.
Merișoarele sunt excelente și pentru rinichi dar și pentru tractul urinar. Au în conținutul lor niște fitonutrienți care împiedică bacteriile să se lipească de mucoasa tractului urinar și a vezicii urinare, astfel previn infecția. Acest lucru este util persoanelor care suferă de boli renale și au un risc crescut de infecții ale tractului urinar.
Nu în ultimul rând, menționăm că au și un conținut scăzut de sodiu, potasiu și fosfor.
Ardeiul gras roșu
Ardeiul gras roșu se laudă cu un conținut impresionant de nutrienți și un conținut scăzut de potasiu (spre deosebire de multe alte legume). Conține și multă vitamina A, un nutrient important pentru funcția imunitară (adesea compromisă la cei cu boli de rinichi); și multă vitamina C, un antioxidant puternic.
Mai mult, ardeiul gras roșu conține și licopen, vitamina B6 și acid folic. Se poate consuma crud, cu sos de iaurt sau cu o cremă de brânză dulce și mărar, în salate sau omletă, se pot pregăti copți sau umpluți.
Ceapa și usturoi
Ceapa conține prebiotice, quercetină, mangan, crom și vitaminele B, C. Are un conținut redus de potasiu.
Se poate folosi în mâncare sau caramelizată sau crudă, în sendvișuri și salate. Se recomandă toate tipurile de ceapă.
Usturoiul conține vitamine și compuși cu sulf care au proprietăți antiinflamatorii și este bun (și important) pentru persoanele predispuse la probleme renale sau care suferă deja de o afectare a acestora.
Conopida și varza
Pe lângă faptul că este hrănitoare, conopida este și o sursă bună de mulți nutrienți, inclusiv de vitamina B, C, K, acid folic, compuși antiinflamatorii și fibre. Se poate consuma crudă, fiartă sau preparată la aburi și se poate asezona cu turmeric, curry sau piper. Întrucât are un conținut redus de potasiu, se poate folosi în loc de cartofi pentru a pregăti piure.
În ceea ce privește varza, este o sursă excelentă de vitamina B6, C, K și fibre, având un conținut scăzut de fosfor, potasiu și sodiu. Se poate consuma călită sau în salate (varza murată nu se recomandă din cauza conținutului mare de sare).
Albușul de ou
Albușul de ou conține mai puțin fosfor decât celelalte surse de proteine.
Hrișca
Spre deosebire de multe alte cereale, hrișca nu este bogată în fosfor. Mai mult, nu conține nici gluten.
Este hrănitoare și oferă un aport important de fibre, fier, vitamina B și magneziu.
Ananasul
Bananele, kiwi și portocalele conțin destulă vitamina C dar au și un conținut ridicat de potasiu, ceea ce nu se recomandă pentru rinichi. Ananasul, în schimb, nu are acest păcat și se poate consuma liniștit.