Cancerul ovarian: simptome, factori de risc și metode de diagnostic

Cancerul ovarian este o afecțiune care poate apărea la femeile de toate vârstele, însă riscul crește odată cu vârsta. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate la femeile cu vârsta peste 50 de ani, cu incidența maximă în jurul vârstei de 60 de ani.

Factori de risc

Vârsta nu este singurul factor. Studiile recente arată că predispoziția genetică este unul dintre cei mai importanți factori de risc. Riscul de cancer ovarian este mai mare la femeile care au avut cel puțin o rudă de gradul I cu cancer ovarian sau cancer de sân, sau ambele.

Acest risc crescut se datorează mutațiilor genetice, în special la nivelul genelor BRCA1 și BRCA2. În mod normal, aceste gene protejează organismul împotriva cancerului, reglând diviziunea celulară și prevenind dezvoltarea tumorilor. Când apar mutații, funcția lor este afectată, iar celulele pot deveni canceroase.

Alți factori de risc includ:

• Infertilitatea și nuliparitatea (femeile care nu au avut niciodată copii)

• Debut precoce al menstruației

• Sindromul ovarelor polichistice

• Endometrioza

• Terapia hormonală de substituție (în special estrogenii administrați fără progesteron)

• Fumatul

• Expunerea la azbest

• Dieta bogată în lactoză

Simptome

Cancerul ovarian este adesea denumit „cancerul tăcut” deoarece simptomele inițiale sunt nespecifice și pot fi confundate cu alte afecțiuni gastrointestinale sau genitale. Această ambiguitate poate duce la întârzierea diagnosticului.

Semne timpurii:

• Balonare persistentă

• Disconfort abdominal sau pelvian

• Scăderea apetitului și senzația rapidă de sațietate

• Creșterea frecvenței urinare

Simptome în stadii avansate:

• Crampe abdominale și dureri pelviene

• Creșterea volumului abdomenului

• Greață și indigestie

• Tulburări ale tranzitului intestinal (constipație sau diaree)

• Menstruații neregulate sau sângerări vaginale anormale

• Durere la contactul sexual

• Astenie și dificultăți de respirație

Investigații recomandate

Primele semne ar trebui să determine prezentarea imediată la medicul ginecolog. Evaluarea inițială include:

• Examen clinic și pelvin

• Ecografie transvaginală sau abdominală pentru evaluarea ovarelor

• Analize de sânge, inclusiv CA125 (marcator tumoral util, dar nespecific)

Investigațiile imagistice avansate, cum ar fi CT, RMN sau PET-CT, sunt recomandate pentru stadializarea bolii.

Diagnosticul de certitudine

Diagnosticul final se stabilește prin:

• Biopsie: analizarea țesutului tumoral sau a lichidului peritoneal

• Examinare anatomopatologică a țesuturilor obținute prin intervenție chirurgicală

Stadializarea cancerului ovarian

Stadiul cancerului reflectă cât de mult s-a extins boala și influențează tratamentul.

• Stadiul I: Cancer localizat într-unul sau ambii ovarii

• Stadiul II: Extindere în pelvis (trompe, uter, rect, vezică sau colon)

• Stadiul III: Extindere în cavitatea abdominală sau afectarea ganglionilor limfatici

• Stadiul IV: Metastaze la organe îndepărtate (ficat, plămâni, creier, piele)

Tratament

Tratamentul depinde de stadiul bolii și poate include:

• Chirurgie pentru îndepărtarea tumorii

• Chimioterapie și terapie țintită

• Radioterapie (în cazuri selectate)

• Terapie hormonală

• Tratament paliativ în stadii avansate

Concluzie

Cancerul ovarian poate fi tratat cu succes dacă este depistat timpuriu. Vizitele regulate la ginecolog, atenția la simptomele persistente și evaluările genetice, în cazul antecedentelor familiale, sunt esențiale pentru prevenție și diagnostic precoce.

Viața nu așteaptă – monitorizează-ți sănătatea fără rețineri!