Mănânci doar atunci când îți este foame și oprești atunci când te saturi sau găsești diferite motive pentru a apela la mâncare la orice oră și nu te poți opri?
Sunt mai puțini cei care mănâncă pentru a trăi și au o relație sănătoasă cu mâncarea, decât cei care trăiesc pentru a mânca… Așa este? Se vede și în statistici, se vede și pe stradă.
Din păcate, mâncatul excesiv a devenit o problemă comună și, de regulă, se lasă cu dureri de stomac, balonări, diaree. Partea și mai rea este că organismul se adaptează inclusiv la supraalimentare, prin eliberarea de dopamină.
Dopamina este o substanță chimică naturală care se asociază cu sentimentul de plăcere și recompensă, încurajându-ne să mâncăm și mai mult! Așa se naște dependența de mâncare.
De ce mâncăm mai des și mai mult decât avem nevoie? Există destule motive…
Pentru a redeveni un om care mănâncă normal, primul lucru este să identificăm cauza exactă care ne determină să mâncăm în exces.
Iată care sunt explicațiile exceselor alimentare:
Mese neplanificate
Oricât de ciudat pare, mâncatul excesiv are legătură cu stilul haotic de alimentație. Dacă mâncăm de dimineață până seara tot ce vedem, chiar dacă sunt porții mici, faptul că aproape mereu ronțăim ceva, este tot exces.
Ideal este să avem 3 mese, eventual și 2 gustări și să stabilim ce și cât vom mânca. De asemenea, putem aloca meselor o perioadă strictă de timp, de exemplu 15-20 de minute, după care ne oprim.
Mâncăm în timp ce facem și altceva
Stomacul are niște receptori care, atunci când este plin, transmit această informație creierului. Dacă ne ținem creierul ocupat cu altceva (cu un film, cu o carte, cu treabă prin casă), el nu va primi informația că stomacul s-a umplut și noi vom continua să mâncăm în neștire.
Atunci când mâncăm este bine să nu facem absolut nimic altceva, ca să prindă creierul semnalul că este vremea să ne oprim.
Mâncăm din plictiseală
Cu toate că nu are mult sens, nu există om care să nu fi mâncat de plictiseală. Poate câteva felii de pâine cu unt și dulceață, încă două șnițele după masa de prânz, niște biscuiți… și ajungem să mâncăm compulsiv.
Nu bem suficientă apă
Se poate întâmpla să confundăm sentimentul de sete cu cel de foame. Este bine să ținem aproape de noi o sticlă cu apă și când vrem să gustăm sau să ciugulim încă ceva (după ce am servim deja și aperitivul și desertul), să bem apă.
Alimente accesibile permanent
Dacă oriunde ne întoarcem capul există ceva de mâncat, cum ne putem stăpâni poftele? Soluția este să nu lăsăm nimic la îndemână sau la vedere, pentru a evita pe cât posibil tentațiile.
Nu dormim suficient
Dacă nu-i dăm organismului somn, cere mâncare, multă mâncare. Organismul nostru este prin de ciudățenii și când suntem obosiți hormonii poftei de mâncare o iau razna.
Dietele lungi și exagerat de restrictive
Atunci când ne apucăm de diverse diete, facem acest lucru cu cele mai bune intenții. Problema este că dacă nu-i dăm organismului nici măcar un gram de carbohidrați care să ofere energie mușchilor și creierului, niciun gram de proteină care să ne ofere sentimentul de sațietate, ajungem într-un punct în care organismul e sleit de puteri, simțim foame aproape permanent și cedăm.
Acest lucru ne predispune la supraalimentare. Decât așa, mai bine punem lângă acele legume și o porție mică de carbohidrați și în salate un pic de proteină.
Mâncăm din cauza stresului
Stresul crește repede nivelul de cortizol și provoacă o foame incredibilă. Dacă stresul ține jumătate de an ajungem să acumulăm multe kilograme în plus. În cazul în care nu ne putem gestiona singuri stresul, este bine să cerem ajutorului unui psiholog.
Mâncăm din plăcere
Aceasta este, probabil, situația în care este cel mai dificil să facem o schimbare. Atunci când mâncăm mult nu pentru că avem probleme emoționale, nu pentru că nu dormim suficient sau nu pentru că suntem înconjurați de ispite, ci când mâncăm de pură plăcere.
Aceasta este dependența de mâncare și are o putere egală cu a oricărei alte adicții: drogurile, alcoolul sau fumatul. Este o adicție pe care nu o prea putem învinge de unul singur și avem nevoie de ajutor specializat.
