Acest articol are un subiect cât se poate de dulce: zahărul. Ce se întâmplă din momentul în care punem ceva dulce pe limbă și până îl dăm afară, ce face zahărul în creier? Să vedem!
Știm cu toții că nu e bine să mâncăm mult zahăr pentru că strică dinții, duce la obezitate și hiperglicemie, favorizează infecțiile etc. În afară de aceste lucruri, este bine să știm și că zahărul afectează, în primul rând, creierul și sistemul nervos.
Pentru a preveni diabetul, bolile cardiovasculare și alte afecțiuni, în primul rând trebuie să încetăm cu consumul exagerat de zahăr. Acest lucru este destul de greu, având în vedere că zahărul este ascuns în mai toate alimentele procesate și nici nu ne putem abține.
Desertul este un fel de recompensă pentru mulți dintre noi, dar oare de ce nu ne putem abține și de ce simțim nevoia acestei recompense chiar și după mesele copioase?
În momentul în care dulcele ne atinge limba, se activează receptorii gustului dulce. Până apucăm să mestecăm, acești receptori deja trimit un semnal către tulpina creierului și de acolo se împart către mai multe zone. Una dintre aceste zone este cortexul cerebral și, odată ce gustul dulce este procesat în CC, creierul produce hormonul dopamină. Aici se activează sistemul de recompensă al creierului, cel care îți dă la schimb dopamina pentru că i-ai dat ceva dulce.
El este o rețea complicată de semnale electrice și chimice, care oferă răspuns acestei singure întrebări: Oare să mai fac asta? Și răspunsul este un categoric da.
Sistemul de recompense și răspunsul nu sunt active doar atunci când mâncăm zahăr: anumite droguri, socializarea, dorințele sexuale sunt câteva exemple din lucrurile sau experiențele care activează sistemul de recompensă.
Receptorii dopaminei sunt răsfirați inegal prin creier, uneori sunt grupați alteori sunt singuri. Cu toate că zahărul nu excită la fel de multe grupări de receptori ca nicotina, alcoolul sau heroina de exemplu, tot produce o explozie de dopamină în creier și astfel fac anumiți consumatori să caute fără să vrea, constant, acea senzație. Cu alte cuvinte, să fie dependenți.
Consumul constant duce la toleranță și, implicit, la creșterea cantității consumate. În ceea ce privește acest capitol, zahărul se comportă precum un drog. Interesant este faptul că dacă ai mânca de 3 ori pe zi timp de 1 lună un fel de mâncare copioasă care produce dopamină în creier, cu fiecare zi ai produce mai puțină și mai puțină, mâncarea devenind tot mai puțin gustoasă în fiecare zi.
Asta e modul în care creierul te îndeamnă să încerci și alte feluri de mâncare. În cazul zahărului, corpul se comportă diferit: poți mânca zilnic zahăr, și de fiecare dată vei avea aceeași experiență plăcută, corpul cerând din ce în ce mai mult.
Acestea fiind spuse, am ajuns la o concluzie: zahărul în exces creează dependență!
După ce zahărul este digerat și este sintetizat în glucoză (cea mai simplă formă pe care corpul o poate folosi), e absorbit în sânge din intestine și este transportat prin corp, pentru a fi dat de mâncare celulelor.
Celulele beta pancreatice produc insulina care ajută la introducerea glucozei în celulele care se hrănesc cu ele și, tot cu ajutorul insulinei, orice exces este stocat sub formă de grăsime. Corpul are mare nevoie de glucoză: 60% din glucoză este folosit de către creier.
În prime faze, fluctuațiile nivelului de glucoză pot cauza oboseală, anxietate, lipsă de energie, nervozitate și iritabilitate, scăderea puterii de concentrare și chiar depresie. Dacă aceste fluctuații nu se opresc o lungă perioadă de timp (dacă tot consumăm zahăr și sperăm că nu se întâmplă nimic), poate apărea obezitatea și, în cele din urmă, incapacitatea corpului de a regla nivelul de zahăr prin producția de insulină.
Dacă nici acum nu se schimbă nimic în ceea ce privește obiceiurile alimentare, e cale sigură și rapidă spre diabet și multe alte afecțiuni.
Care sunt semnele că mâncăm prea mult zahăr?
- minte încețoșată
- urinări frecvente
- oboseală
- senzație de sete permanentă
- senzația că fructele și alte zaharuri nu sunt destul de dulci
Se recomandă înlocuirea zahărului rafinat (al cărui calorii nu dau energie mai deloc) cu alte zaharuri: miere, zahăr de cocos, sirop de arțar, curmale, sirop de orez brun, ștevie sau alți îndulcitori.
