in

Sânzienele galbene, flori vindecătoare, florile magice ale verii – Tratamentul bolilor tiroidiene, curăţarea petelor de pe piele, tumori şi plăgi canceroase

Sânzienele galbene, flori vindecătoare, florile magice ale verii – Tratamentul bolilor tiroidiene, curăţarea petelor de pe piele, tumori şi plăgi canceroase. Adjuvant în tratamentul bolilor venerice.

Sânzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maximă înflorire este identică cu perioada de maximă strălucire a soarelui. Răspândite în toată ţara, sunt cunoscute şi sub numele de Drăgaică, Floarea lui Sântion etc.

Misterul acestei plante – folosită de sute de ani în tratamentul bolilor de ficat, a reumatismului, a bolilor tiroidiene, renale şi nervoase – nu a putut fi pătruns deocamdată de către ştiinţă.

Este printre puţinele erbacee la care structura chimică nu justifică decât într-o mică măsură acţiunile terapeutice observate experimental. Din acest motiv, multe din cărţile moderne de fitoterapie se feresc să vorbească pe larg despre proprietăţile sale curative excepţionale, menţionând-o undeva la urmă, printre altele. Sânziana galbenă face parte din plantele cu cele mai variate întrebuinţări în medicina tradiţională românească.

Sânzienele galbene cresc în fâneţe, pe coastele bătute de soare şi pe culmile calcaroase din întreaga ţară. Este o plantă care preferă locurile deschise, însorite şi ceva mai uscate, fiind întâlnită cu predilecţie în zonele deluroase, deşi poate fi găsită din câmpie până în zona montană.

Tulpina sânzienelor este zveltă, destul de înaltă (până la un metru) şi împodobită cu flori mărunte, galben-aurii, dispuse în mici ciorchini, ca florile de liliac, şi care, văzute de la distanţă, seamănă cu o ploaie de stele. Mirosul florilor este asemănător cu cel al mierii, fiecare din ele având patru petale, motiv pentru care se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu, deoarece fiecare floare poartă cu ea semnul Sfintei Cruci.

Frunzele sunt foarte înguste şi ascuţite, pufoase pe partea inferioară.

În contradicţie cu mirosul său dulce-îmbătător, gustul este foarte amar, fiind un indiciu al proprietăţilor tonice şi drenante ale acestei plante. Din punct de vedere terapeutic, sânzienele îşi merită renumele de plantă magică, având în egală măsură proprietăţi vindecătoare, de înfrumuseţare şi chiar de imunizare faţă de boală.

Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloritului (mai-august), tăindu-se la 3-5 cm deasupra solului. Se usucă la umbră, în strat subţire. Se întorc zilnic. Prin uscare, dintr-un kilogram de plantă proaspăt culeasă obţinem aproape un sfert de kilogram de plantă uscată.

Pulberea. Florile uscate se macină fin cu râşniţa de cafea, apoi se cern. În principiu, doza la adulţi este de o linguriţă (circa 15 g) de trei ori pe zi. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 minute, apoi se înghite cu puţină apă. La copiii între 2 şi 12 ani doza se înjumătăţeşte, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime sau chiar la un sfert.

Tinctura. Sânzienele galbene uscate se macină cu râşniţă de cafea până se obţine o pulbere. Se pun 20 de linguri de pulbere proaspăt măcinată într-un litru de alcool de 50 grade (o jumătate de litru de alcool alimentar îndoit cu apă) sau într-un litru de rachiu natural. Se lasă la macerat 12-14 zile, agitându-se zilnic vasul în care sunt puse. În final, se stoarce, se filtrează şi se toarnă în sticluţe mici, închise la culoare.

Maceratul. Într-un litru de apă se pun 4-6 linguri rase de pulbere de plantă. Se lasă la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtrează şi se consumă imediat sau în maximum 8-10 ore, dacă este ţinut la frigider şi 2-4 ore, dacă este ţinut la temperatura camerei.

Ceaiul detoxifiant de sânziene galbene şi panseluţă sălbatică. Se ia câte o jumătate de pumn din fiecare plantă uscată şi mărunţită (prin pisare ori tăiere cu cuţitul) şi se pune de seara la înmuiat în jumătate de litru de apă. Dimineaţa se filtrează, iar plantele care rămân după filtrare se opăresc timp de 30 de minute cu jumătate de litru de apă clocotită. După răcire, se amestecă cele două extracte şi se beau pe stomacul gol până la ora 12.00.

Extractul fluid. Se pun 20 de linguri de pulbere de sânziene într-un vas şi se adaugă apoi alcool de 75 grade (trei părţi alcool alimentar de 90 grade şi o parte apă) atât cât să cuprindă pulberea şi să rămână o peliculă de alcool de 1 cm deasupra. Se lasă la macerat vreme de 14 zile, apoi se stoarce şi se filtrează.

Tinctura astfel obţinută se pune într-o farfurie întinsă, curată şi se lasă vreme de 12-24 de ore la evaporat, până când volumul scade de trei ori. Se obţine o pastă închisă la culoare şi foarte parfumată, cu virtuţi vindecătoare deosebite. Singurele inconveniente ale acestei forme de administrare sunt prepararea destul de laborioasă şi termenul scurt de garanţie al extractului – 7 zile în condiţiile depozitării la frigider.

Unguentul. Prepararea untului clarifiat: Într-un vas metalic se pune un pachet de unt, după care vasul se pune la foc potrivit, până când untul devine lichid şi începe să facă spumă. Din acel moment, vom începe să scoatem spuma (pe care apoi o vom arunca), până când untul se va limpezi într-atât încât să vedem fundul vasului. Atunci dăm deoparte untul de pe foc şi, înainte să se răcească, turnăm numai partea limpede într-un alt vas.

Prepararea propriu-zisă a unguentului: După ce am turnat untul clarifiat din vasul în care s-a făcut clarifierea, cu puţin înainte de a se întări se adaugă două linguri de extract fluid de sânziene galbene, obţinut după reţeta anterior descrisă. Se amestecă foarte repede şi energic cele două componente până se omogenizează, după care unguentul astfel obţinut se depozitează la rece.

Baia de sânziene. Pregătirea: În trei litri de apă aflată la temperatura camerei se pun 3-4 pumni de sânziene galbene proaspete (tulpini înflorite, mărunţite) şi se lasă să se înmoaie câteva ore, după care se filtrează. Zeama lăsată de plantă la înmuiere se pune deoparte într-un vas smălţuit, iar peste planta care rămâne de la filtrare se adaugă apă clocotită şi se lasă circa 30 de minute. Se lasă să se răcorească infuzia până devine călduţă, după care se combină cu apa în care s-a înmuiat planta înainte.

Modul de efectuare al băii: Baia de sânziene se face în cadă, vreme de 20 de minute, cu corpul complet scufundat. Pentru ca baia să aibă un efect mai puternic, este bine să facem un duş scurt mai înainte, frecând bine pielea, pentru a îndepărta straturile de piele moartă şi pentru a activa circulaţia. După ce se pune extractul în cadă, se adaugă apă fierbinte pentru a potrivi temperatura apei, aşa încât să fie caldă, plăcută pentru corp. După baie nu ne ştergem, ci doar ne punem un halat de baie şi avem grijă să nu ne expunem la frig sau la curent, lăsând corpul să se usuce de la sine.

lRoua de pe sânziene. Se culege dimineaţa, pe o bucăţică de sticlă curată. Florile se înclină şi se scutură uşor, lăsând să cadă picăturile de rouă pe sticlă. Nu se culege o cantitate prea mare, deoarece nu poate fi folosită decât în ziua respectivă, de preferat chiar în acea dimineaţă.

Hernia. Se administrează o lingură de tinctură de sânziene în jumătate de cană de apă, de trei ori pe zi, între mese. Tratamentul durează 49 de zile, timp în care mesele vor fi moderate din punct de vedere cantitativ, vor fi evitate alimentele care balonează sau constipă, nu se vor face eforturi mari. Suplimentar, înainte de masă, se ia un vârf de cuţit de pulbere de chimen şi unul de sânziană galbenă, iar după masă un vârf de cuţit de chimen şi unul de cuişoare măcinate. Ca exerciţiu fizic, se va sta cât mai mult în poziţia “lumânarea” (de ordinul zecilor de minute zilnic).

Tratamentul adjuvant al cistitei şi al bolilor renale. Se iau 1-2 linguriţe de tinctură de sânziene, diluate în 100 ml de apă, de trei ori pe zi. Este un tratament indicat cu precădere contra cistitei, cistitei cu hematurie, uretritei, nefritei şi calculilor renali.

Tratamentul bolilor tiroidiene. Se beau zilnic 3 căni de macerat, întotdeauna pe stomacul gol, pentru următoarele afecţiuni: hipertiroidie: pentru o eficiență mărită, maceratul poate fi făcut cu 2-3 linguri de sânziene şi 2-3 linguri de turiţă mare (Agrimonia eupatoria). Tratamentul durează minimum şase luni; lhipotiroidie: pentru o eficienţă mărită, maceratul poate fi făcut cu 2-3 linguri de sânziene şi 2-3 linguri de coji verzi de nucă (uscate şi măcinate). Tratamentul durează 12-24 de luni.

Tratamentul epilepsiei şi al bolilor nervoase. Se beau zilnic trei căni de macerat de sânziene galbene, simplu sau în combinaţie cu alte plante care vor fi indicate în continuare, întotdeauna pe stomacul gol. Tratamentul durează minimum trei luni. lÎn epilepsie, sânzienele pot fi asociate cu șovârf (Origanum vulgare); lîn nevroză – cu talpa gâştei (Leonurus cardiacă); lîn depresie – cu seminţe de angelică (Angelică archangelica); lîn astenie – cu cardamon (Elettaria cardamonum); lîn isterie – cu sulfină (Melilotus officinalis).

Contra bolilor de piele. Se face un ceai detoxifiant de sânziene galbene şi panseluţă sălbatică (Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor). Se bea un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, până la ora prânzului (12.00). Tratamentul durează 14 zile minimum şi este indicat pentru vindecarea dermatozelor rebele, a eczemelor vechi şi a psoriazisului. Pentru o mai mare eficienţă a tratamentului este bine să fie ţinut şi un regim alimentar cu conţinut redus de toxine şi cu multe fructe şi crudităţi. Ceaiul detoxifiant de sânziene galbene şi panseluţă sălbatică este un ajutor preţios – alături de tratamentul prescris de medic – şi contra bolilor venerice.

Contra rănilor, a rănilor vechi, a cicatricelor şi a infecţiilor la nivelul pielii. Aplicăm extractul fluid de sânziene galbene o dată pe zi, seara, pe cicatricele vechi, pe răni, pe erupţii ori erizipel şi lăsăm să se usuce. Tratamentul durează minimum o săptămână.

Tratamentul plăgilor psoriazice, al tumorilor şi al plăgilor canceroase, al cicatricelor cheloide. Pe plăgi psoriazice, pe tumori şi plăgi canceroase se aplică de trei ori pe zi extractul fluid de sânziene galbene. Tratamentul este de lungă durată şi se asociază cu o dietă corespunzătoare şi cu remedii detoxifiante luate pe cale internă.

În acelaşi mod, prezentat mai sus, se poate prepara şi un extract fluid de arnică, care se combină cu extractul de fluid de sânziene galbene în proporţii egale şi se aplică pe cicatricele cheloide. Pentru creşterea eficienţei în tratamentul plăgilor canceroase şi al tumorilor se poate asocia extractul de sânziene cu un extract de parte aeriană de tătăneasă, care se prepară în acelaşi mod.

Adjuvant în tratamentul bolilor venerice. În tratamentul bolilor venerice cu soluţii topice (cum ar fi cele pe bază de podofilină), extractul fluid de sânziene galbene este un foarte preţios ajutor, grăbind vindecarea, ajutând la refacerea epiteliului şi prevenind suprainfecţia. Aplicarea de extract fluid de sânziene, de trei ori pe zi, pe locul afectat este indicată în mod deosebit în fimoză. Deoarece nu conţine alcool (pierdut prin evaporare), acest extract nu produce usturimi, fiind foarte bine tolerat în tratament atât de femei, cât şi de bărbaţi.

Curăţarea petelor de pe piele. Unguentul de sânziene e eficient în curăţarea petelor de pe piele, chiar şi a celor de natură chimică (produse de contactul pielii cu o substanţă chimică). După o spălare vreme de 1-2 minute cu un tampon îmbibat cu tinctură de sânziene, se aplică unguentul de sânziene, în peliculă de grosime medie. Tratamentul se face de două ori pe zi, vreme de una-două săptămâni.

Imunizarea la boli. Îmbăierea copiilor în infuzie de sânziene era un remediu clasic pentru a-i feri de boli tot anul şi pentru a-i ajuta pe bătrâni să-şi păstreze tinereţea. Se spunea că cine se îmbăiază cu sânziene sau poartă sânziene la brâu în preajma Nopţii de Sânziene, va fi ferit de dureri de spate toată iarna. Femeile purtau sânziene la brâu, pentru a fi ferite de dureri de mijloc.

Elixir de frumuseţe. Dintre toate formele de utilizare a sânzienelor, cea mai populară este baia. Se spune că scăldatul în infuzia de flori de sânziene transferă farmecul şi magia florilor sale aurii asupra femeilor care se îmbăiază cu ea.

Cel mai potrivit moment pentru a face baie de sânziene pentru înfrumuseţare este cu două zile înainte de lună plină, la ceas de seară. După baie, este foarte indicat – mai ales pentru femeile cu o piele mai uscată – masajul cu unguent de sânziene.

Masajul se face pornind de jos în sus, cu mişcări line, apăsate, răspândind uniform unguentul pe suprafaţa pielii. Mişcările se fac cu toată palma, întotdeauna în sensul circulaţiei venoase – convergent spre plexul cardiac. Pielea trebuie menţinută mereu umedă în timpul executării masajului, avându-se grijă în acelaşi timp să nu se pună o cantitate de preparat prea mare, care să nu poată fi absorbită de piele.

Împrospătarea ochilor şi a feţei. Se culege dimineaţa, cu ajutorul unei bucăţi de sticlă curate, rouă de pe florile de sânziene. Acest elixir se pune pe pleoape şi în jurul ochilor dimineaţa, şapte zile la rând, pentru refacerea ochilor obosiţi, îndepărtarea cearcănelor şi a ridurilor.

În popor, acest remediu era folosit pentru “limpezirea vederii” (îmbunătăţirea acuităţii vizuale) şi se spunea că are efecte magice asupra celor cu deficienţe majore de vedere, ajutându-i să revină la normal. Evident, locul din care se culege roua trebuie să fie extrem de curat şi ferit de orice influenţă poluantă.

loading...

Ghimbir, lămâie și usturoi cu apă – Rețeta care a dat peste cap lumea medicinii

Interviu cu Octav Ginghină, doctorul care operează cazuri grave de cancer